Riane Eisler este o enciclopedie vie. Un om de știință în domeniul sistemelor sociale, istoric cultural și futurolog, ale cărui cercetări, scrieri, discursuri și contribuții revoluționare au transformat viețile multor persoane din întreaga lume. Riane a primit numeroase distincții, cum ar fi Distinguished Peace Leadership Award, acordat anterior lui Dalai Lama și este inclusă în cărțile Great Peacemakers drept unul dintre cei 20 de lideri pentru pacea mondială, alături de Mahatma Gandhi, Maica Tereza și Martin Luther King.
Este autoarea mai multor cărți, printre care “The Chalice and the Blade” (Potirul și lama), “The Real Wealth of Nations” (Adevărata bogăție a națiunilor) și “Nurturing Our Humanity” (Protejându-ne umanitatea), care se concentrează pe cercetările sale inovatoare în domeniul sistemelor globale, oferind noi perspective și instrumente practice pentru construirea unui viitor mai puțin violent, egalitar, echilibrat din punct de vedere al genului și durabil. Riane este președinta Centrului pentru Sisteme de Parteneriat, care oferă aplicații practice ale muncii sale, și redactor-șef al revistei online Interdisciplinary Journal of Partnership Studies, publicată la Universitatea din Minnesota.
În acest interviu în exclusivitate pentru Community Index Magazine, Riane vorbește despre rolul cheie pe care femeile îl joacă pentru calitatea vieții unei națiuni și despre valoarea economică a grijii față de oameni și față de natură.
1. Munca și cărțile dumneavoastră, inclusiv „Adevărata bogăție a națiunilor”, aclamată la nivel internațional, au inspirat și transformat viețile multor persoane din întreaga lume. Sunteți campioana „Sistemului de parteneriat”, axat pe construirea unei lumi mai echitabile, mai durabile și mai puțin violente, bazată pe parteneriat și nu pe dominație. Puteți descrie pe scurt ce înseamnă acest concept și de ce sistemele de dominație sunt „fabrici de traume”?
Suntem cu toții familiarizați cu dominația în propriile noastre vieți: relații dezechilibrate susținute de frica de durere, fie că este vorba de durere fizică, economică sau emoțională. Ceea ce poate că nu cunoaștem încă este configurația familială, socială și economică a sistemelor bazate pe dominație, sau faptul că această configurație depinde în mare măsură de ceea ce este internalizat de noi ca fiind normal, chiar divin, în relațiile noastre intime de familie și de gen.
Categoriile noastre sociale convenționale, cum ar fi dreapta/stânga, religios/secular, oriental/occidental, capitalist/socialist (pe care le-am moștenit din vremuri în care dominația în familie, în economie și în toate instituțiile sociale era în general acceptată) nu ne permit să vedem această configurație. Și nici nu ne permit să vedem că există o alternativă la societățile orientate spre dominație: configurația partenerială.
Doar atunci când începem să conectăm punctele, ceea ce necesită includerea majorității umanității – femei și copii – și a mileniilor din preistoria noastră, toate acestea devin evidente. De ce? Pentru început, neuroștiința arată că ceea ce se întâmplă în primii cinci ani de viață ai copiilor are un impact substanțial asupra modului în care se dezvoltă creierul nostru și, odată cu acesta, asupra modului în care gândim, simțim și acționăm – inclusiv asupra modului în care votăm. Acest lucru înseamnă că natura relațiilor familiale, care sunt marginalizate în studiile și categoriile sociale convenționale, sunt elemente-cheie ale configurațiilor interactive, care se susțin reciproc, fie că este vorba de un sistem orientat spre parteneriat sau de unul orientat spre dominație.
Educația noastră depozitată și fragmentată face ca toate acestea să fie greu de văzut, așa că este mai ușor să le înțelegem dintr-un vizual care arată aceste configurații contrastante.
Toate acestea mă duc la cea de-a doua întrebare: de ce sistemele de dominație sunt fabrici de traume? Prin prisma scării sociale a parteneriatului/dominației, vedem că traumele încep în familiile orientate spre dominație. Acestea sunt familii autoritare și foarte punitive, în care dominația masculină este norma ideală. Gândiți-vă că Putin a promulgat o nouă lege care a redus pedeapsa pentru violența în familie în Rusia, astfel încât, dacă rănești sau ucizi un copil sau un alt membru al familiei tale, pedeapsa este mai mică decât dacă rănești sau ucizi un străin! Putin a recunoscut legătura dintre familiile care folosesc violența sau amenințarea cu violența ca mijloc de control și un stat care face același lucru. Acestea nu sunt coincidențe, ci tipare!
Alte instituții din sistemele orientate spre dominație creează, de asemenea, traume. De exemplu, pedeapsa fizică a copiilor în școli, cum ar fi bătaia cu bastoane, obișnuia să fie norma în Occident și încă este în mare parte din lumea noastră, inclusiv în unele state din sudul SUA. Acest lucru cauzează traume, la fel ca și economia dezechilibrată, bazată pe dominație, care creează lipsuri artificiale pentru cea mai mare parte a populației – ca să nu mai vorbim de risipa și distrugerea resurselor prin război și de eșecul de a sprijini în mod adecvat „responsabilitatea femeilor” de a avea grijă de copii.

2. Egalitatea de gen este o componentă cheie a configurației parteneriatului. Ce alternative există în fața nedreptății, a cruzimii și a suferinței?
În cea mai mare parte a Occidentului, în Canada, Europa și SUA, precum și pe alocuri în întreaga lume, există o recunoaștere din ce în ce mai mare a importanței modului în care rolurile și relațiile dintre femei și bărbați (și toți cei care se află între cele două) sunt construite social. Această recunoaștere este fundamentală pentru cercetarea mea, care se abate de la metodele anterioare care marginalizează sau lasă pe dinafară femeile și copiii. Ceea ce arată cercetarea mea multidisciplinară, transculturală și trans-istorică este că modul în care sunt construite rolurile și relațiile de gen nu este, așa cum ni se spune încă adesea, „doar o problemă a femeilor” – cu alte cuvinte, o chestiune secundară. De fapt, acesta este un principiu cheie de organizare familială, economică și socială. Așadar, dacă vrem să construim cu succes un viitor mai corect, mai durabil și mai uman, trebuie să acordăm o atenție deosebită genului!
Dacă ne uităm în jurul nostru, acest lucru este evident De fapt, cei care încearcă astăzi să ne împingă înapoi la vremuri de dominație mai rigide acordă o atenție deosebită genului, indiferent dacă sunt religioși sau seculari, orientali sau occidentali și așa mai departe. Luați în considerare societățile religioase, cum ar fi talibanii musulmani din est sau fundamentaliștii creștini din vest, unde subordonarea femeilor este vizibilă în mod clar. Luați în considerare atât Germania fascistă a lui Hitler, cât și URSS-ul socialist al lui Stalin, unde femeile și „femininul” au fost subordonate cultural. Luați în considerare faptul că toate acestea sunt sisteme de dominație caracterizate prin dezumanizarea grupurilor de excluși, fie că este vorba de „necredincioși”, evrei sau persoane de culoare.
Realitatea este că stereotipurile rigide de gen masculin-superior, feminin-inferior echivalează diferența cu a domina sau a fi dominat, cu a fi servit sau a servi. Această ierarhizare a bărbatului și a „masculinului” în raport cu femeia și cu ceea ce este văzut ca fiind „feminin” este un model de gândire de tip „în grup” versus „în afara grupului” și, odată cu aceasta, după cum vedem peste tot în jurul nostru, dezumanizarea și violența.
3. Pe baza concluziilor muncii dumneavoastră, națiunile nordice par a fi mai orientate către un sistem de parteneriat. Cum poate o țară ca România să acopere decalajul dintre dorința de a implementa cadrul de parteneriat și realitatea de la fața locului?
Da, națiunile nordice au politici mai conștiincioase pentru că nu cred în norma dominatoare de devalorizare a femeii și a îngrijirii, care în sistemele de dominație este etichetată ca fiind feminină, fie la femei, fie la bărbații considerați „efeminați” sau „feminini”. România are oameni care recunosc faptul că sistemele culturale și valorile pe care le normalizează sunt creații umane și, prin urmare, pot fi – și au fost – schimbate.
Poate că o modalitate prin care românii care doresc să se îndrepte spre o lume mai dreaptă și mai sustenabilă pot începe este să expună faptul că ceea ce am fost învățați despre trecutul nostru este fals. În realitate, țările balcanice precum România au o lungă preistorie de orientare mai degrabă spre partea de parteneriat decât spre partea de dominație a balanței sociale parteneriat-dominație. Acest lucru înseamnă să răspândim descoperirile din arheologie, mitologie și chiar studiile recente de ADN, despre preistoria noastră occidentală de parteneriat.
Puteți găsi o mare parte din aceste informații în cărți precum „Potirul și lama: Istoria noastră, viitorul nostru”, aflată acum la 56 de edituri în SUA și la aproximativ 30 de ediții străine.
Nu este încă publicată în România, deși, când a fost recent republicată în Spania, au existat interviuri și articole despre ea pe marile canale spaniole.
4. Cum definiți economia grijii și care sunt pașii pentru a îngriji și proteja planeta noastră și toate sistemele vii de pe ea?
După cum ați remarcat, cartea mea „Adevărata bogăție a națiunilor” detaliază nu numai problemele sistemelor actuale de funcționare economică, fie ele capitaliste sau socialiste, ci propune și o economie a grijii în vederea parteneriatului.
Luați în considerare faptul că atât capitalismul, cât și socialismul au ieșit din vremurile industriale timpurii, în secolele XVIII și XIX – iar noi ne aflăm astăzi în era postindustrială a serviciilor bazate pe cunoaștere din secolul XXI. Așadar, sistemele noastre actuale de funcționare economică ar fi învechite numai din acest punct de vedere. Dar problema este mai profundă: atât „părinții” capitalismului, cât și cei ai socialismului au perpetuat un sistem de valori de gen: un sistem în care grija este codificată ca fiind „feminină” și, prin urmare, în afara limitelor pentru „bărbații adevărați” de la conducere. Nu există nimic în scrierile lui Smith sau Marx despre grija față de natură, pe care ambii o vedeau ca fiind acolo doar pentru a fi exploatată. În ceea ce privește îngrijirea oamenilor – a copiilor, a bolnavilor, a bătrânilor, a tuturor – pentru ambii bărbați și pentru teoriile lor economice, această muncă trebuia să fie făcută gratuit de o femeie într-o gospodărie controlată de bărbați. Chiar și la mijlocul secolului al optsprezecelea, pe timpul lui Marx, o soție nu putea să dea în judecată pentru răni provocate din neglijență; doar soțul ei putea, pentru pierderea serviciilor ei! Nu este surprinzător faptul că atât Marx, cât și Smith au numit îngrijirea oamenilor, începând de la naștere, și îngrijirea naturii, doar muncă „reproductivă”, mai degrabă decât „productivă” – care este încă predată în școlile de afaceri și economie.
Acest lucru se reflectă și în măsurătorile utilizate în prezent, cum ar fi PNB și PIB, în care, de exemplu, copacii de care depindem pentru a respira, sunt incluși doar atunci când sunt morți: ca bușteni. Nu numai atât, munca de îngrijire în gospodării nu a fost valorizată decât recent prin politici guvernamentale, cum ar fi concediul parental plătit, inițiat de națiunile nordice, și este încă disponibilă doar în câteva state americane, și nu în SUA. Această devalorizare a muncii de îngrijire continuă în întreaga lume, chiar dacă un studiu australian recent a arătat că munca neplătită de îngrijire în gospodării, încă efectuată în principal de femei pe gratis, ar reprezenta 50 % din PIB-ul australian raportat, dacă ar fi inclusă!
Așadar, primul pas este recunoașterea acestei probleme fundamentale.
Avem nevoie de noi măsurători care să arate valoarea economică enormă a îngrijirii oamenilor, începând de la naștere, și a îngrijirii mediului nostru natural. Femeile și copiii reprezintă masa săracilor din lume și cei mai săraci dintre săraci, astfel încât trecerea la o economie a parteneriatului care să recompenseze în mod adecvat munca de îngrijire este esențială dacă vrem să reducem sărăcia.
Totul începe cu schimbări în conștiință. Să ne amintim că toate câștigurile noastre în trecerea de la dominație la parteneriat, de la abolirea muncii copiilor și obținerea votului de către femei până la chiar ideea că există drepturi ale omului și că acestea trebuie aplicate și pentru a proteja majoritatea umanității (femei și copii), toate aceste câștiguri s-au datorat unui grup mic, la vremea lor nepopular, de femei și bărbați dedicați, care au fost perseverenți și nu au renunțat. Fiecare dintre noi poate face o diferență!