Taxonomia UE este un instrument care ajută investitorii să înțeleagă dacă o activitate economică este sustenabilă din punct de vedere ecologic, din perspectiva tranziției spre o economie cu emisii reduse de carbon. Aceasta își va lăsa amprenta și asupra companiilor de peste granițele europene. Stabilirea unui limbaj comun între investitori, emitenți, promotori ai unor proiecte și factori de decizie politică ajută investitorii să evalueze dacă investițiile ating standarde solide de mediu și dacă acestea sunt consistente cu angajamentele politice la nivel înalt, precum Acordul de la Paris privind schimbările climatice.
Taxonomia constă într-o listă de activități economice cu criterii de performanță care evaluează contribuția acestora la cele șase obiective de mediu: atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la schimbările climatice, uzul sustenabil și protecția resurselor marine și a apei, tranziția către o economie circulară, prevenirea și controlul poluării, protejarea și restaurarea biodiversității și ecosistemelor. Cu alte cuvinte, taxonomia stabilește ce poate fi considerat ecologic și ce nu.
Ideea a fost concepută în 2015, după Acordul de la Paris, când eforturile Uniunii Europene de a crea un standard ecologic comun pentru corporații și emitenții suverani a scos la iveală faptul că membrii nu erau de acord în legătură cu ceea ce era considerat ca fiind ecologic. Unele țări au lucrat de atunci la propriile clasificări, dar cea a Uniunii Europene, care cartografiază suprafețele economiei în peste 550 de pagini, este cea mai cuprinzătoare.
Taxonomia își propune să pună capăt practicilor de greenwashing și să sporească încrederea investitorilor în activele sustenabile. Va oferi un set comun de criterii pe care investitorii și băncile să le folosească pentru a trece în revistă investițiile potențiale. Lipsa de criterii comune înseamnă faptul că scorecard-urile rămân subiective și inconsistente la nivelul industriei, ceea ce creează confuzie printre investitori. A avea un dicționar unde ne putem uita ca să stabilim dacă o investiție poate fi catalogată ca fiind ecologică îi pune pe toți pe aceeași pagină.
Alt aspect al acestui plan este conectarea taxonomiei la transparență. Începând din acest an, 11.000 de firme europene listate vor trebui să raporteze cât de mult din vânzările lor și din cheltuielile de capital se încadrează în clasificare (numărul întreprinderilor acoperite va crește eventual la 50.000).
Gradul de detaliere și de stringență a abordării Europei ar putea ajuta la a face din taxonomie standardul de aur global. Alte țări lucrează la propriile scheme. Probabil că fiecare dintre acestea va fi modelată de compromisuri politice, preocupări geostrategice și angajamente cu privire la carbon. Dar țările străine, managerii de active și băncile ar putea ajunge să adopte taxonomia Uniunii Europene oricum, deoarece clienții lor europeni ar putea avea nevoie ca aceștia să raporteze datele corecte, astfel încât să producă propriile informații.
Pentru a îndeplini obiectivele climatice și de energie ale Uniunii Europene până în 2030 și pentru a atinge obiectivele European Green Deal, este vital să direcționăm investițiile înspre proiecte și activități sustenabile. Actuala pandemie COVID-19 a întărit nevoia de a redirecționa bani către proiectele sustenabile astfel încât să ne facă economiile, afacerile și societățile – în mod special sistemele de sănătate, mai flexibile în fața șocurilor climatice și de mediu.
Surse
Photo credit: https://ec.europa.eu/eefig/news/update-taxonomy-and-tagging-2020-11-12_hu
https://www.unpri.org/policy/eu-sustainable-finance-taxonomy https://www.economist.com/finance-and-economics/2022/01/08/the-eus-green-investing-taxonomy-could-go-global
